Este destul de
frustrant să realizezi faptul că nu eşti decât refugiul şi întâlnirea
accidentală a unor mase de materie atât de greu de descifrat.
Cum se presupune
că ar trebui să te simţi atunci când cineva îţi recunoaşte un adevăr
,poate,bănuit de către tine dar greu de acceptat?Cum este posibil ca
o dezvăluire ,în loc să pună capăt
acelor bănuieli apăsătoare,să agite mai mult ,să stârnească întrebări şi frustrări demult
îngropate?
Adevărul
eliberează,este adevărat ;adevărat pentru cel care îl mărturiseşte ..Pentru
celălalt poate fi doar o pedeapsă,poate,pentru unele neadevăruri anterioare
..Sau poate este vorba doar despre naivitate şi despre conştientizarea sa deloc
agreabilă.
Doamne ,îmi simt
sufletul atât de greu ..
Pe deasupra ,simt
o presiune cumplită din partea timpului,acesta curmându-mi periodic bunele
intenţii.
